Fiţi Responsabili!!

De ani de zile se aude în România: “nu mă mai prezint la vot”, “nu mai votez”, “nu am cu cine, toţi sunt o apă şi un pământ” şi altele asemenea bazaconii.

Nu am să reiau discuţia despre ce înseamnă alegeri şi ce înseamnă votare am discutat subiectul acum mai bine de un an în articolul meu Alegeri sau votare publicat în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare. Nu am să mai fac nici propagandă pentru că nici nu am voie, nici nu este cazul (ştiţi cu toţii pe cine voi vota).

Singurul lucru pe care vreau să-l spun este să mergeţi la urne şi să votaţi. Fie alegeţi pe cineva. Treaba voastră pe cine, pe cel care vă inspiră mai multă încredere; fie mergeţi şi anulaţi votul. Deşi anularea votului eu nu o consider o asumare a răspunderii, poate fi considerată, totuşi, o modalitate de expresie a opţiunilor.

Mergeţi, aşadar, la vot! Dacă vreţi să nu fiţi vinovaţi pentru ce se întâmplă, dacă vreţi să aveţi dreptul moral de a nu vă conveni şi de a contesta, dacă vreţi să aveţi un cuvânt de spus, atunci mergeţi la urne! Indiferent dacă alegeţi sau votaţi!

Faceţi-vă datoria faţă de voi şi, mai ales, faţă de copiii noştri!!

Respect!     ®

Naşterea Maicii Domnului

Naşterea Maicii Domnului (Sfânta Mărie mică) este prima mare sărbătoare a anului bisericesc. Anul Bisericesc stă, dealtfel, sub semnul Născătoarei de Dumnezeu. Începe şi se termină cu câte o mare sărbătoare închinată Maicii Domnului.

În România, Grădina Maicii Domnului,  aproximativ 2,5 milioane de persoane poartă numele Maria, Marian sau derivatele acestora.

Pentru toate aceste persoane şi pentru toţi cei care o preamăresc pe Sfânta Fecioară am numai urări de bine şi La mulţi ani. Tuturor acestora le urez numai bine, sănătate, fericire şi toate cele bune!!

Respect!  ®

Marile Personalităţi ale României

Toţi oamenii mari au nume de străzi.

Asta înseamnă că, atunci cănd vreunul dintre aceştia moare numele său, dacă nu contravine ideologiilor politice, devine, de cele mai multe ori, numele unei străzi sau al unei alei.

Începând de ieri una dintre aleile Parcului Herăstrău se numeşte Aleea Michael Jackson.

Nu cred că am văzut vreo tâmpenie mai mare. În mod sigur nu. Nici măcar faptul ca una dintre străzile din Eforie Sud se numeşte şi acuma, în anul 2009, Strada Vasile Roaită.

Atunci când “primarul” capitalei se acupă de făcut cârnaţi pentru Cartea Recordurilor nu văd de ce ne-ar mira că face un asemenea gest.

Şi eu am scris pe blogul meu despre Michael Jackson, şi eu am spus lucruri despre el şi i-am ascultat muzica mai mult decât înainte de moartea sa. De aici şi până la a exagera în halul ăsta e un pas mare. Nu şi pentru aşa zisul primar general.

Cine a fost Michael Jackson şi a făcut el pentru românia sau pentru Bucureşti? Pentru care fapte trebuie să poarte o alee din Herăstrău numele ăsta?

Oare chiar nu mai erau personalităţi din lumea artei, dacă se dorea neapărat acest domeniu, care să împrumute numele lor vreunei străzi sau vreunei alei de parc.

Aleea asta a primit numele americanului chiar dce ziua acestuia de naştere. Oare ce stradă sau ce alee de parc va primi pe 16 august viitor (anul ăsta n-a fost trimp) numele lui Florin Bogardo, de exemplu ca să luăm tot un cântăreţ şi ziua acestuia de naştere, sau pe 21 aprilie ce stradă sau alee de parc va primi numele Tatianei Stepa.

Sigur. Am luat exemplele cele mai recente dar mai sunt şi altele. “Domnule” Sorin Oprescu (oare înţelege ce e cu ghilimelele sau crede că e greşală?) aţi auzit de exemplu de Silviu Stănculescu (nu are legătură cu generalul) sau de Florian Pittiş erau români. Erau artişti şi se apropie şi zilele lor de naştere.

Aşa-zisul primar a motivat că a numit aleea aia cu numele cântăreţului american pentru că aşa a vrut opinia publică.

Oare ce va face Oprescu dacă va primi o petiţie semnată de opinia publică numirea unei străzi din Bucureştii Noi (prietenii ştiu de ce) cu numele de Ion I. Moţa, de exemplu. “Domnule ” primar poate luaţi în considerare pentru la anul, pe 5 iulie.

Nu mai zic că e în stare să mă ia în serios. Deschid bursa pariurilor. Care va fi următoarea tâmpenie a doctoraşului?

Respect®

Din nou despre justiţia lu’ Peşte

Culmea nesimţirii. Justiţia face grevă.

Toţi judecătorii s-au trezit că trebuie să facă grevă pentru drepturile salariale. Adică cei ale căror salarii ajung la sume astronomice s-au supărat că nu mai primesc spor de securitate şi spor de afecţiuni neuropsihice. Dacă la salariul de minim 8000 de lei se adaugă 65% sporuri (50% un spor + 15% celălalt) la ce venit ajungem? Dacă înmulţim această sumă cu numărul de magistraţi la ce valoare ajungem? Cum ar putea bugetul de criză al României să suporte asemenea cheltuieli? Dacă în alte domenii nu sunt bani de salarii sau de investiţii e oare logic să se acorde aceste sume?

Li s-a solicitat magistraţilor să accepte întreruperea pentru o perioadă a acestui spor într-un gest de solidaritate cu toţi cei ce trăiesc în această ţară în criză şi ca un “sacrificiu” pe care trebuie să-l facă cei din justiţie (toţi trebuie să facem sacrificii în această perioadă) pentru a putea să trecem mai uşor peste perioada aceasta şi a ne bucura, din nou, peste un timp, de privilegiile pe care le-a avut fiecare.

Magistraţii vor spor de securitate. Oare pentru că mulţi dintre ei au fost dibuiţi de CNSAS sau pentru că ei cred că banii respectivi îi apără de eventuale agresiuni sau de a da socoteală justiţiabililor pentru sentinţele  de doi lei pe carte le dau?

O reprezentantă a magistraţilor întrebată de un cunoscut jurnalist (care dealtfel mie personal nu îmi este simpatic) ce ar spune dacă s-ar duce la medic şi acela nu s-ar uita la ea; a răspuns că nici nu se compară munca unui medic şi a unui judecătror. Aşa este munca unui medic este mult mai importantă şi implică mult mai multă responsabilitate decât a unui magistrat. Mai este o diferenţă există medici care îşi fac datoria conştiincios şi cu responsabilitate.

De fapt cum să nu ai impresia că eşti buricul pământului şi cum să nu creezi, în acelaşi timp, o impresie jalnică despre sine când eşti reprezentat de “doamna” Pivniceru? Aţi văzut-o cum arată, ce ţinută are? Este exact persoana pe mâna căreia nu m-aş lăsa nici dacă toţi juriştii din lume mi-ar garanta că am 100% dreptate într-un proces.

Nu numai că ţinuta ei nu inspiră nici un dram de încredere dar e şi de o mitocănie şi de o agresivitate ieşite din comun. Acum vreo două zile la Telejurnalul de seară de la TVR a fost invitată această “doamnă” împreună cu ministrul justiţiei. Ministrul a încercat să îşi prezinte punctul de vedere. Cucoana nu a făcut decât să urle şi să ragă întrerupându-l ori de câte ori acesta deschidea gura. Dacă ministru o întreba ceva de bun simţ ori răgea ori se înfuria. Dacă îi atrăgea cineva atenţia asupre tonului urla şi mai tare.

Dacă magistraţii sunt reprezentaţi de creatura asta care ocupă funcţia de preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România nu pot să le spun decât că mi-e milă de ei …

Nu mă miră, în aceste condiţii, că au, pe de o parte nesimţirea de a face grevă, lucru care este cel păuţin imoral (ca să nu mai vorbim de legalitatea gestului “apărătorilor” legii) dar mai au şi tupeul de a da în judecată statul pentru drepturile lor. Adică eu, ca parte implicată în cauză judec şi, normal, câştig. Asta ca să vadă toată lumea cât de corectă este Justiţia în România. Cât de cinstiţi sun magistraţii. Exact ca “doamna” care îi reprezintă în calitate de preşedinte …

Oare magistraţii ştiu că oamenii, în general, au şi obligaţii?

Respect ®

De ce nu vrem să vedem?

De o vreme încoace aproape toată presa s-a coalizat împotriva preşedintelui Băsescu. Pe drept sau pe nedrept se consideră că acesta trebuie jignit şi înjurat pentru tot ceea ce se întâmplă în ţara asta.

Dacă merge prost e vina lui Băsescu; dacă merge bine e în ciuda faptului că există el. De fapt tot este vinovat pentru că nu merge şi mai bine. O serie de publicaţii şi de posturi TV care până nu de mult erau cât de cât obiective au început să arunce cu lături în preşedinte, în familia acestuia şi în PD-L.

Ura este atât de mare încât dacă totuşi există vreun ziarist care nu-l atacă este imediat acuzat că este vândut (chiar dacă nici nu îl laudă).

Apar tot felul de comparaţii imbecile cu situatia anterioară anului 1989, se vorbeşte despre criza lui Băsescu, despre partidul prezidenţial care nu poate să guverneze ţara şi aşa mai departe.

Oamenii nu vor să îşi amintească de unde a început criza. Nu vor să ştie că Tăriceanu a fost cel care şi-a bătut joc de economia naţională atunci când ştia că bate criza la uşă.

Guvernul Boc, şi nu partidul prezidenţial, (pentru neştiutori Guvernulactualeste o coaliţie din mai multe partide) acţionează FOARTE BINE pentru a încetini efectele crizei şi pentru a le diminua. Singurul lucru care îl împiedică este halul în care guvernările Năstase şi Tăriceanu au lăsat ţara.

Despre ura faţă de Băsescu vom mai vorbi. Ăsta este preambulul.

Respect ®