30 noiembrie – Ziua românilor


Nu mă refer la ziua României. Este vorba despre ziua românilor. Aceasta precede, în mod fericit, ziua naţională. Este vorba, aşa cum este şi firesc, de un moment ce marchează naşterea acestui popor. Este vorba despre cel mai de seama moment din viaţa sa. Adevărata sa naştere. Naşterea prin creştinare. De aceea, celebrarea Sfântului Apostol Andrei, poate cea mai importantă personalitate ce a marcat istoria acestui popor, trebuie considerată, aşa cum este firesc, adevărata zi a poporului român.

În fiecare an, la 30 noiembrie, Biserica face pomenirea Sfantului Apostol Andrei. El este numit „Cel dintâi chemat”, deoarece este primul care a raspuns  chemării Domnului nostru Iisus Hristos la apostolat.

Sfântul Apostol Andrei a fost fiul lui Iona şi fratele lui Simon Petru.  Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan precizeaza că, înainte de a deveni ucenic al Mântuitorului, Sfântul Apostol Andrei a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezatorul (Ioan I, 35-40).

Sfântul Evanghelist Matei relatează chemarea la apostolat a Sfântului Apostol Andrei şi a Sfântui Apostol Petru: Pe când  umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. (Matei IV, 18-20).

În afară de acest moment, în Sfintele Evanghelii, Sfântul Apostol Andrei mai este menţionat doar de două ori: la înmulţirea pâinilor, când L’a înştiinţat pe Mântuitorul că acolo, în mulţime, era un băiat care avea cinci pâini şi doi peşti (Ioan VI, 8-9); şi după  învierea lui Lazăr când, împreuna cu Filip, L’au înştiinţat pe Domnul Hristos că nişte elini veniţi în Ierusalim cu prilejul Paştelui iudaic, voiau să’L vadă (Ioan XII, 20-22).

Potrivit tradiţiei şi celor scrise de unii istorici şi teologi ai primelor veacuri creştine,  Sfântul Apostol  Andrei a  fost  primul propovăduitor al Evangheliei în ţinuturile geto-dacilor, în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră – Scythia, şi în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. Până a ajunge, însă, aici el a predicat în Asia Mică.

În Istoria bisericească Eusebiu din Cezareea scrie: Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s’au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiţie, lui Toma i’au cazut sorţii să meargă în Parţia, lui Andrei în Scitia, lui Ioan în Asia… .

Tradiţia că Sfântul Apostol Andrei a predicat la sciţi a fost reluată mai târziu şi de alţi scriitori bisericeşti. Astfel, călugărul Epifanie, în secolul VIII, în Viaţa Sfântului Apostol Andrei scria că între popoarele evanghelizate de el se numărau şi sciţii. În aşa-numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza că acest apostol a predicat în Pont, Tracia şi Scitia. Mult mai târziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria că Sfântul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia şi Bitinia) „în pustiurile scitice”, care puteau fi situate fie în Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Minor locuită de greci, romani şi geto-daci.

Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, în cartea sa Viaţa şi petrecerea sfintilor, scria că Apostolului Andrei i’a revenit (prin sorţi) Bitinia şi Marea Neagra şi părţile Propontului, Halcedonul şi Vizantea, unde e acum Ţarigradul, Thracia şi Macedonia, Tesalia, şi sosind la Dunăre, ce’i zic Dobrogea şi altele ce sunt pe Dunăre, şi acestea toate le-a umblat.

Potrivit unui act martiric a cărui autenticitate este, însă, contestată, Sfântul Apostol Andrei a murit ca martir în Ahaia, la Patras. A fost răstignit din ordinul guvernatorului Aegeas sau Aegeates, fiind legat de un stâlp (nu crucificat). Deşi tradiţia vorbeşte de o cruce în formă de X, această variantă este relativ târzie (sec. al XIV-lea). Petru Hrisologul aminteşte că a fost răstignit pe un copac. Nu se cunoaşte nici data martiriului său, care se pare că a avut loc fie în timpul lui Nero (64-67), fie în timpul lui Domiţian (81-96). Moaştele Sfântului Andrei au fost aduse la Constantinopol şi aşezate în Biserica Sfinţilor Apostoli în anul 357. În timpul Cruciadei a IV-a, Cardinalul Petru de Capua a dus moaştele în Italia, în catedrala din Amalfi. În 1462, în timpul Papei Pius al II-lea, capul Sfantului Andrei a fost dus la Roma, şi, de aici, a revenit în Patras.

® Respect

Sursa: www.crestinortodox.ro


Anunțuri

0 Responses to “30 noiembrie – Ziua românilor”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: