De 1 Decembrie


În mod fericit ziua naţională a României şi cea a românilor sunt prezente în calendar una după cealaltă.

Prima, cea de ieri, este cea prin care se serbează desăvârşirea etnogenezei româneşti. Poporul român format, aşa cum vulgar şi simplist, învăţăm prin şcoli din daci şi romani (nu discut acum de primitivismul afirmaţiei). Desăvârşirea etnogenezei este însă, aşa cum este firesc, marcată de creştinarea sa.

Dacă din punct de vedere etnic formarea acestui popor a fost desăvârşită în momentul în care procesul creştinării sale s’a încheiat, din punct de vedere politico-geografic, formarea sa poate fi considerată încheiată în momentul în care toţi cei care locuiau în teritoriile româneşti au fost cuprinşi între graniţele aceluiaşi stat.

Am să dau un citat, cu care nu pot, totuşi, să fiu în totalitate de acord. Deşi este un text care spune „ceea ce trebuie”, care contribuie, oarecum la propagandă şi la spălarea creierelor în încercarea de a forţa educaţia patriotică prin ascunderea unei părţi a adevărului sau crearea altului nou. Dau citatul pentru a vedea de ce e importantă, totuşi, ziua de 1 Decembrie.

…Marea Unire din 1918 a fost şi rãmâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într’un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a’l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. […]

Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a’şi da armătura teritorial-instituţională care este statul naţional.[…]

O necesitate istorică – naţiunea trebuie să trăiască într’un stat naţional – s’a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i’a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.”

Florin Constantiniu – O istorie sincerã a poporului român, ed. Univers Enciclopedic, 1997, p. 301-302

Ultimul paragraf este, poate, singurul cu care pot să spun fără prea mare ezitare că sunt de acord aproape în totalitate. Mă întreb, însă, unde a dispărut acea necesitate ca întreaga naţiune să trăiască într-un singur stat?

La 92 de ani de la crearea României Mari serbăm, mai mult sau mai puţin fastuos, acest moment, într’o Românie ciuntită. Poporul a rămas întreg, creştin. Ţara sa cum a rămas?…

Râuri prescurtate/Ţări ce nu sunt toate

Şi? Noi serbăm…

® Respect!

Anunțuri

0 Responses to “De 1 Decembrie”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: