Sfântul Nicolae


Sfântul Ierarh Nicolae

Sfânul Nicolae, sau Moş Nicolae, cum este cunoscut în popor, a fost un ierarh din primele secole creştine (280-342 p. Cr.). A fost Arhiepiscop de Mira, o localitate din vechea Lichia, în Asia Mica (Turcia de astăzi) pe vremea când învăţăturile greşite despre persoana lui Hristos, erau răspândite de Arie din Alexandria şi de adepţii săi. Sfântul Nicolae a participat în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ţinut la Niceea în anul 325, unde a fost condamnată erezia lui Arie.

Sfântul Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximilian (284-305). Iniţial a fost pustnic şi, pentru nespusa lui bunătate, a fost facut arhiereu. Şi, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind creştinătatea şi propovaduind cu îndrăzneală dreapta credinţă, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei care l’au închis în temniţă, împreună cu alţi creştini. Când Sfântul Constantin a devenit împărat al romanilor, cei ce erau închişi au fost eliberaţi. Printre ei şi marele Nicolae.

Părinţii Sfântului erau dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Pruncul născut s’a numit Nicolae, care se tîlcuieşte „biruitor de popor”; şi cu adevărat s’a arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Dumnezeu spre folosul de obşte al lumii. După moartea părinţilor săi, Sfântul ierarh Nicolae a împărţin toată imensa avere pe care o moştenise de la aceştia, săracilor.

Viaţa sfântului este presărată cu fapte de milostenie. Una dintre cele mai cunoscute şi mai amintite este aceasta:  Era un bărbat în cetate care fusese foarte bogat dar care sărăcise de tot. Bărbatul acela avea trei fete foarte frumoase şi, fiind lipsit cele necesare, cugeta să’şi dea fetele sale spre desfrânare, iar casa sa să o facă casă necurată, pentru ca astfel să câştige pentru el şi fetele sale îmbrăcăminte şi hrană.

Auzind Sfântul Nicolae de lipsa cea mare a bărbatului aceluia şi aflând de gândurile acestuia, i’a părut rău şi a cugetat să’l scape împreună cu fetele sale de la sărăcie şi de la păcat.

Însă a vrut ca fapta sa de milostenie să rămână tăinuită din două motive: întâi pentru că ţinea seama de ce zicea Evanghelia: Luaţi aminte, să nu faceţi milostenia voastră înaintea oamenilor; şi, al doilea, ca şi pe bărbatul acela, care odinioară era bogat iar acum ajunsese în mare sărăcie, să nu’l ruşineze, căci ştia că sunt grele unele ca acestea, celor ce din bogăţie şi din slavă cad în sărăcie, fiindcă se ruşinează sufletele acelora, aducându+le aminte de bogăţia cea mai dinainte.

Aşadar, luând o legătură mare de galbeni, a mers în miezul nopţii la casa acelui bărbat şi, aruncînd’o înăuntru pe fereastra acelei case, degrabă s’a întors la casa sa. Dimineaţă, sculîndu’se bărbatul şi aflînd legătura, a dezlegat’o şi văzînd galbenii s’a înspăimîntat, căci socotea că este vreo nălucire, temîndu’se ca nu cumva aurul ce vedea să fie vreo înşelăciune, de vreme ce nu aştepta de la nimeni şi de nicăieri vreun făcător de bine. Drept aceea, întorcînd galbenii cu vîrful degetului, privea cu dinadinsul şi cunoscînd că este adevărat, se veselea şi se minuna, iar de bucurie, plângea cu lacrimi fierbinţi şi, cugetînd mult în sine cine i’ar fi făcut lui o asemenea facere de bine, nu se dumirea. Deci, socotind a fi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, îi mulţumea neîncetat, dând laudă Domnului Celui ce se îngrijeşte de toţi. Apoi îndată pe una din fetele sale, pe cea mai mare, a măritat’o după un bărbat şi i’a dat aurul cel primit din destul pentru zestrea ei.

Aflând marele ierarh Nicolae, că a făcut după voia lui, bărbatul acela, i’a părut bine. Şi iarăşi se arăta gata a face aceeaşi milă cu a două fiică a bătrânului. Deci, pregăti şi altă legătură de galbeni, asemenea cu cealaltă şi, peste noapte, ferindu’se de toţi, a aruncat’o pe aceeaşi fereastră, în casa bătânului aceluia.

Dimineaţă, sculîndu’se acel om sărac, a găsit iarăşi aur. Apoi a început a se minuna şi de acela şi, căzând cu faţa la pământ, cu lacrimi fierbinţi mulţumea lui Dumnezeu.

Apoi bărbatul acela, rugându’se Domnului şi mulţumind bunătăţii Lui, a făcut nuntă şi fiicei sale de a doua, având nădejde în Dumnezeu cum că va purta grijă şi pentru a treia fiică a lui şi’i va da şi acesteia să aibă vieţuitor iubit, după lege, trimiţîndu’i iarăşi aur din destul, tot cu acea mână făcătoare de bine. De aceea, nu dormea noaptea străjuind, ca să poată simţi pe făcătorul de bine şi să se învrednicească a vedea de unde îi aduce aurul acela. Şi iată, nu după multă vreme, a sosit cel aşteptat. Căci a venit şi a treia Sfântul Ierarh Nicolae şi, ajungînd la locul cel obişnuit, tot aşa a aruncat o legătură de galbeni pe aceeaşi fereastră şi îndată s’a întors la casa sa. Tatăl fecioarelor găsind aurul aruncat pe fereastră, a alergat îndată cât a putut în urma lui şi, ajungându’l şi cunoscându’l , a căzut la picioarele lui, sărutându’le şi numindu’l izbăvitor, ajutător şi mântuitor sufletelor.

Acest obicei de a face daruri spre izbăvirea sufletelor credincioşilor l’a păstrat Sfântul toată viaţa sa şi şi după aceea. El este, de fapt cel pe care îl numim Moş Crăciun. În toate ţările creştine, sau în majoritatea lor identitatea dintre cei doi s’a păstrat. Numai tradiţia orthodoxă din unele ţări a creat două personaje diferite.

Spunem despre ceva că există, doar dacă este văzut. Moş Nicolae, spre deosebire de Moş Crăciun, nu se arată niciodată. Poate de aceea credem mai mult în Moş Crăciun. Însă, Moş Crăciun îmbrăcat în veşmânt roşu, având barbă şi călătorind cu ajutorul renilor, a fost inventat la începutul secolului al XX-lea. Numele de „Santa Claus” provine din termenul olandez Sinterkloos – Sfantul Nicolae (după unele opinii, Saint Nicholas).

Adevăratul Moş Crăciun, cel din tradiţia Bisericii, este Sfântul Nicolae. A participat în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ţinut la Niceea in anul 325, unde a fost condamnată erezia lui Arie. Atât de puternic a argumentat Sfântul Nicolae şi atât de încăpăţânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, Arhiepiscopul Mirei i’a dat lui Arie o palmă în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în ziua de 5 decembrie, celor neascultători să li se dea un băţ în semn de avertisment.

Dacă nu primim daruri, afirmăm că Sfântul Nicolae nu există sau că nu a reuşit să treacă pe la noi. Trebuie să învăţăm că sunt şi altfel de daruri care aduc o bucurie mai mare decât cadourile din ghetuţe. Dăruieşte şi astăzi Sfântul. Dar îşi pune darurile numai acolo unde omul îi face loc: în încălţări sau în inimă.

® Respect

Surse:

http://www.sfantulnicolae.info/

http://www.crestinortodox.ro/

Anunțuri

2 Responses to “Sfântul Nicolae”


  1. 1 Luka 7 Decembrie, 2010 la 01:43

    Povesti minunate cu mult adevar in ele,despre oameni traitori care au insemnat trecerea lor pe aici prin fapte desavarsite. De aici sfintenia,de aici iubirea celorlalti.Fiecare popor are miturile sale…Asa isi infrumuseteaza zilele putine si scurte de pe pamant.Nesfarsita e bucuria copiilor de orice varsta cand gasesc in ghetute semn de drag si ocrotire de la „moshul”…Cat e de frumoasa asteptarea aceea a moshului ,cu cata sfiala pasesc spre holul unde stau aliniati papucii …Parca le si simti batand inimioarele de bucurie si neinteleasa spaima pana ajung sa descopere micile cadouri,simboluri pentru cumintenia ,stradania sau neastamparul lor.Si eu mi-am aruncat privirea intr-o doara dimineata spre ghete,cu speranta minuscula ca poate…Dar moshul a fost ocupat cu cei care aveau mai mare nevoie.Nu chiar in fiecare an ne „vede” pe toti 🙂 Sfantul unde v-a lasat darurile Sale? In incaltari sau in inima?

  2. 2 Radu CERKEZ 27 Decembrie, 2010 la 21:37

    Este exact aşa cum spuneţi. Citind parcă mă văd pe mine la vârsta copilăriei când mă indreptam cu emoţie, nerabdare şi oarece spaimă spre ghetuţele pe care le facusem cu cremă în exces (ca nu cumva să pară nefăcute) şilăsate la vedere pentru ca Moşul să lase ceva acolo.
    Unde mi-a lăsat anul ăsta? În inimă!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: