Câteva cuvinte despre întâlnirea din La Habana


Foto Hotnews

Foto Hotnews

Ieri, pe aeroportul internaţional din La Habana, Cuba, a avut loc, după cum ştie toată lumea prima întâlnire din istorie dintre un Suveran Pontif, Papa Francisc I, şi un Patriarh rus, Preafericitul Kiri I, Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii.

 

Întâlnirea a generat şi va mai genera fel de fel de comentarii. Din punctul meu de vedere, comentatorii se împart în mai multe categorii. Astfel îi avem pe cei care comentează pozitiv, negativ sau obiectiv ceea ce s-a întâmplat ieri în Cuba.

Cei care sunt de confesiune catolică sau cei care vor să demonstreze lumii că ei sunt toleranţa întruchipată, vor spune că este cel mai bun lucru care se putea întâmpla pentru lumea creştină, şi nu vor accepta, decât foarte greu, dacă cineva le va spune, şi le va arăta, că există şi astecte ascunse ale acestei întâlniri.

Cei mai mulţi sunt, din păcate, după cât am putut eu să percep,  cei care, din motive mai mult sau mai puţin iraţionale, comentează negativ istorica întâlnire dintre cei doi şefi ai Bisericilor Creştine. Aceştia din urmă vor vedea numai conspiraţii.

Unii sunt ortodocşii care vor spune că, de fapt, este vorba despre încă un pas al Papei de a prelua conducerea întregii lumi creştine prin „păcălirea” Preafericitului Kiril aşa cum a procedat şi cu Sanctitatea sa Bartolomeu.

Alţii sunt cei stupid anti ruşi care vor vedea, din contra, o creştere a puterii şi a influenţei lui Putin, care are nevoie de a-şi creşte influenţa în Europa. Aceştia se bazează, în primul rând, pe apropierea „suspectă” dintre Patriarhia Moscovei şi Kremlin, fără a ştii (sau, mai degrabă, prefăcându-se că nu ştiu) că Bisericile ortodoxe au fost ÎNTOTDEAUNA apropiate de stat.

Cei mai periculoşi, însă, sunt cei fundamentalist ortodocşi. Cei care consideră că ortodoxia este singura „religie corectă”. Nu discut despre „inteligenţa” celor care afirmă că ortodoxia este o religie(?!?) sau că o religie poate fi adevărată şi alta nu. Problema gravă mi se pare că aceşti fundamentalişti (cu nimic mai prejos decât oricare alţi fundamentalişti) aruncă cu noroi în oricine nu este de aceeşi părere cu ei, care, în mod iraţional şi nefondat vorbesc despre acest cancer al ecumenismului fără ca vreunul dintre ei să fi argumentat logic de ce ecumentismul este rău, de ce Papa este antihristul sau alte asemenea elucubraţii. Singurul argument fiind cel că aşa a zis Nuştiucine.

Trist mi se pare că oamenii nu sunt conştienţi că nu ura este motorul religiei creştine. Oamenii au impresia că nişte lucruri formale sunt cele care mântuie şi nu comportamentul. Când auzi că dacă scrii Isus în loc de Iisus, Cristos în loc de Christos sau Hristos nu te vei mântui; când afli că acelaşi lucru se întâmplă dacă intri într-un lăcaş de cult care nu este ortodox sau, şi mai rău, dacă participi la Sfintele Taine într-o altă Biserică (deşi aici nu am reuşit să înţeleg cum pot fi acuzat că particip la Sfintele Taine ale unei Biserici despre care acuzatorul spune că nu are Sfinte Taine!?!) nu poţi, dacă ai măcar o brumă de gândire, să nu te îngrozeşti de cât de limitate sunt în gândire anumite persoane.

Dar, ca să nu divaghez, cred că întâlnirea din Cuba este una foarte importantă! Pe lângă faptul că, pentru prima dată de la marea schismă, are loc o întâlnire între un Papă şi un Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse, considerată biserica cu cei mai mulţi credincioşi din lumea ortodoxă, întâlnirea are mai multe semnificaţii.

Fără îndoială că atât Papalitatea, cât şi Kremlinul încearcă să îşi mărească sfera de influenţă; fără îndoială că Patriarhul Kiril va merge cu altă atitudine la Consiliul Pan-ortodox din Creta din luna iunie (este bine cunoscută rivalitatea dintre Patriarhul Moscovei şi cel al Constantinopolului). Dar nu cred că astea sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le vedem.

Mi se pare esenţială, de exemplu, chiar vitală, apropierea dorită, cel puţin la nivel declarativ momentan, a bisericilor creştine indiferent dacă acestea se vor uni vreodată (puţin probabil), sau nu. Mi se pare deosebit de importantă asumarea unei poziţii comune asupra unor aspecte arzătoare contemporane.

Dacă citim declaraţia comună a celor doi conducători ai Bisericilor creştine, putem lesne observa care sunt preocupările actuale ale lumii creştine. Nu cred că mai trebuie justificată, în acest caz, afirmaţia că cei care nu văd decât în mod negativ întâlnirea din La Habana sunt iraţionali.

Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (Luca II, 14)

Respect!®

Pope Francis (L) and Russian Orthodox Patriarch Kirill hug each other after signing agreements in Havana, February 12, 2016. REUTERS/Alejandro Ernesto/Pool

Pope Francis (L) and Russian Orthodox Patriarch Kirill hug each other after signing agreements in Havana, February 12, 2016. REUTERS/Alejandro Ernesto/Pool

Anunțuri

0 Responses to “Câteva cuvinte despre întâlnirea din La Habana”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: