Arhivă pentru Mai 2016

Jurnalul meu

M-am gândit să vă ofer astăzi câteva rânduri din jurnalul meu. Câteva gânduri scrise anul aceste de Paști.

 

                                           Vineri, 29 aprilie 2016, Brașov

 

Sfânta și Marea Vineri a Patimilor Mântuitorului Nostru Iisus Hristos.

Prilej de chibzuință, de meditație și de aducere aminte.

De aducere aminte despre cine suntem, despre ce suntem. Suntem o bucată de pământ, am putea zice. Suntem un suflet în vizită pe Terra.

Suntem, de fapt, o bucată de materie pe care fiecare dintre noi am transformat-o, timp de 40 de săptămâni, în corp pentru a putea da o formă spiritului și sufletului nostru, pentru a împlini trinitatea fiecăruia dintre noi.

Creații pentru care Creatorul s-a sacrificat, creatori pe care Creatorul i-a mântuit și creaturi pentru care Creatorul a acceptat să moară pentru a le învia deodată cu El.

 

                                         Sâmbătă, 30 aprilie 2016, Brașov

 

Suntem între durerea morții de ieri și bucuria învierii de mâine.

Suntem îndurerați și plini de speranță.

Deși știm că Învierea se va petrece, suntem încă îndurerați de moartea Mântuitorului.

Suntem vinovați pentru că știm că a acceptat moartea pe cruce pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire și, cu toate acestea, așteptăm, îndrăznim să așteptăm, să sperăm la învierea Lui și a noastră.

Jelim! Jelim! Jelim, dar sperăm!

 

                                      Duminică, 1 mai 2016, Brașov

 

Învierea Domnului, Sfintele Paști.

Slujba de Înviere de la catedrala din Piața Sfatului a fost foarte frumoasă. Preoții au reușit, parcă, să aducă bucurie Învierii Mântuitorului.

Ce bine ar fi dacă lumea ar fi mai spiritualizată după astfel de momente!

Ce bine ar fi dacă am știi să trăim, după fiecare Înviere, o nouă viață! Dacă ne-am da seama că avem uriașa șansă de a ne înnoi viața anual.

În fiecare an miracolul Învierii ne dă această șansă. Și, totuși, oamenii nu o iau în seamă. Mi-a spus astăzi cineva „Mă duc să alerg mielul”, dorind să fie spiritual, să facă o glumă. Mie mi se pare trist, vrednic de milă! Sărmanul de el crede, probabil, că Paștile înseamnă să mănânci miel și ouă.

Nu vorbesc despre crima de a mânca miel, dar nu pot să nu observ deșertăciunea.

Lumea nu mai mărturisește „Hristos a Înviat!”, ceea ce reprezintă, de fapt, esența creștinismului, ci urează „Paște fericit!”, parcă ar vorbi unui cal!

Alții, încercând să evite penibilul „urării” cu sonoritate de îndemn, spun „Sărbători pascale fericite!” adică înlocuiesc o formulare penibilă cu alta. (În anii ʹ90 un tovarăș crainic de la tv a spus că vor avea loc „activități cu caracter pascal”).

Lăsând la o parte că un cunoscător al limbii române, din păcate tot mai puțini, ar trebui să știe că nu se zice Paște, ci Paști sau, mai corect Sfintele Paști. Un creștin ar trebui să cunoască faptul că de Sfintele Paști nu se „urează”, ci se mărturisește că Hristos a Înviat! Și asta neîntrerupt timp de patruzeci de zile!

 

Respect®

 

Anunțuri