Archive for the 'Educatie' Category

DRAGĂ LIVIU,

Îţi scriu astăzi în virtutea amiciţiei şi colaborării care ne-au apropiat de-a lungul timpului. Şi poate ne vor mai lega şi în viitor

Aş fi vrut ca la sfârşitul mandatului pe care l-ai avut la Ministerul Educaţiei sa îţi transmit aceleaşi sincere felicitări pe care ţi le-am adresat la numirea în această funcţie. Te asigur că, deşi ne aflăm din punct de vedere politic, pe poziţii opuse, felicitările mele de atunci au fost sincere şi aşa aş fi vrut să fie şi acum.

Din păcate nu pot să spun decât că sunt dezamăgit. Foarte dezamăgit.

Nu numai că nu pot să îmi dau seama dacă există ceva pentru care aş putea, totuşi, să te laud; dar sunt uimit de faptul că ai acceptat să faci parte din jocul murdar al coaliţiei la guvernare.

Iţi respect opiniile politice şi nu acestea sunt cele care mă deranjază.

Constat că, practic, rolul tău în această perioadă a fost exclusiv acela de a face toată treaba murdară de care era nevoie pentru a arunca cu noroi în predecesori, pentru a-l apăra cu preţul călcării în picioare a propriei imagini şi a propriei demnităţi pe premier şi pentru a pregăti terenul succesorului tău care are o prestanţă prea mare pentru a se murdări cu asemenea fapte.

Pe scurt! M-ai dezamăgit şi sunt pe atât de trist pe cât eram de bucuros când am aflat cine e ministrul interimar al educaţiei acum vreo 50 de zile.

Cu toate acestea sper că vom reuşi să mai colaborăm. Pe plan profesional. În ciuda divergenţelor politice şi a dezamăgirilor mele …

Respect! ®
Anunțuri

Şpagă la Minister?!?

De câteva zile se prefigurează, se pare, un nou scandal. Am impresia că unii ziarişti caută neapărat scandalul. Vor scandalul cu orice preţ.

Mai mult. Presa în ultima vreme a pus tunurile pe cei de la putere. Se poate spune că asta e datoria presei. Problema este că atacurile sunt acuma concertate. Criza a înteţit, desigur, atacurile la adresa puterii.

Recent un nou demnitar a început să fie în vizorul presei. Se pare că presa este nemulţumită de faptul că doamna secretar de stat Oana Badea nu a luat şpaga pe care i-a oferit-o cineva. Între noi fie vorba, modul în care primarul respectiv a procedat este cel puţin josnic şi mă întreb dacă nu a fost o lucratură a acestuia, mai ales că e vorba de un primar al opoziţiei.

După declaraţia doamnei secretar de stat, au început tot soiul de comentarii. Reproduc declaraţia conform ziarului Evanimentul zilei din data de 5 iunie:

„Într-o zi la cabinetul meu de scretar de stat a venit un primar care a vrut sa-mi lase o floare, un ghiveci frumos ambalat. Omul mi-a povestit de problemele sale şi-a plecat. Eu am plecat ca a trebuit să ajung în altă parte. Când m-am întors, consilierele mele erau galbene, au găsit un plic cu bani în floare. L-am sunat pe primar. Era în drum şi i-am zis că şi-a uitat nişte hârtii la noi. I-am trimis plicul acasă prin poştă”

Presa este supărată că doamna Oana Badea nu a denunţat fapta. Aici am mai multe lucruri de spus. Aşa cum a menţionat şi dumneaei nu a ştiut că are obligaţia să facă acest lucru. Dacă a declarat astfel nu văd de ce nu ar putea fi crezută. Pe de altă parte dacă, deşi nu ştia că are această obligaţie, ar fi făcut gestul de a denunţa persoana respectivă, sunt sigur că s-ar fi găsti ziarişti care să urle că doamna secretar de stat a făcut gestul ăsta numai pentru că primarul respectiv era reprezentant al opoziţiei şi, deci, gestul ar fi fost catalogat ca unul politic.

În altă ordine de idei cine vrea să investigheze câtă şpagă se ia, de către cine şi pentru ce nu la un asemenea nivel trebuie să cerceteze. Şi poate că nici propriu-zis în minister. Şpaga, sau şpăgile, sunt în altă parte …

Cel mai important lucru pe care ziariştii şi opinia publică ar trebui să ştie şi de care ar trebui să ţină cont este acela că doamna secretar de stat Oana Badea NU A LUAT ŞPAGĂ. Sunt ferm convins de acest lucru.

Din păcate se caută senzaţionalul şi nu adevărul. Dacă putem să distrugem de ce să nu o facem. Aşa se joacă, cel puţin în anumite medii. O spun din experienţă.

Respect ®

ORA PĂMÂNTULUI

Pe data de 28 martie 2009, la ora 20.30, oameni din întreaga lume vor stinge lumina timp de o oră. Este vorba despre o acţiune în care se doreşte implicarea a peste un miliard de oameni din mai mult de  o mie de oraşe.

Prin acest gest, Earth Hour, doreşte să transmită un mesaj despre nevoie de acţiune împotriva schimbărilor climatice.

Mişcarea Earth Hour a început în oraşul Sydney. În 31 martie 2007 2,2 milioane de persoane şi 2100 de companii din oraş au stins luminile timp de o oră.

Începând cu 2008, evenimentul a devenit unul mondial la care au participat circa 100 de milioane de oameni din 35 de ţări. 

Earth Hour 2009 se adresează fiecăruia dintre noi. Este un apel la responsabilitate şi responsabilizare, la iniţiativă şi la solidaritate pentru viitorul nostru mai bun.

Şi anul acesta oamenii vor stinge luminile peste tot în lume ca un mesaj şi ca un semnal de alarmă pentru viitorul Planetei.

În anul 2009 la Earth Hour vor participa peste 64 de ţări.

Pe măsură ce oamenii realizează că acest gest poate avea un impact foarte mare, numărul participanţilor creşte.

Faceţi acest gest pentru viitorul copiilor voştri.

Iată câţiva oameni care au de gând să acţioneze pentru viitor.

Tu ce faci de Earth Hour?

EDUCAŢIA, ÎNCOTRO?

Aceasta este întrebarea!

Întrebare pe care o are, cred, pe buze de cel puţin 19 ani fiecare om care lucrează în sistem şi căruia îi pasă ce se întâmplă cu adevărat. Fiecare om care aşteaptă reformarea sistemului românesc de învăţământ.

Pentru că am vorbit data trecută de inovare care înseamnă, reamintesc: a face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi. Mă opresc acuma asupra mult-aşteptatei reforme care, de asemenea, înseamnă schimbare, înnoire. Avem de-a face cu un minister care trebuie să înnoiască fără a fi înnoit.

După cum ştiţi nu am nici cea mai mică simpatie faţă de PSD dar trebuie să recunosc că şi acolo sunt oameni capabili. Cu riscul de a fi înjurat de mulţi eu spun că noul ministru al educaţiei este unul dintre aceştia. În ciuda poreclei date de proprii săi studenţi de la Politehnică în timpul primului său mandat la Ministerul Educaţiei şi Cum s-o Mai fi Numit el Atunci, Ecaterina Andronescu a dovedit, prin poziţia pe care o are de preşedinte al rectorilor că înţelege atât sistemul de învăţământ cât şi administraţie. Ghinionul ei (şi al nostru) a fost că, atunci când a început să înveţe despre ce e vorba în minister a fost înlocuită cu unul din cele mai mari dezastre ale educaţiei naţionale.

Atuurile pe care le are dna Andronescu sunt că ştie despre ce e vorba în sistem, că se lasă sfătuită şi, mai ales, că ştie de cine să se lase sfătuită.

Dezavantajele sunt că vine după personaje ca Adomniţei şi Anton şi că va fi foarte greu de reparat ceea ce au distrus alţii.

În plus este foarte greu să faci ceva atunci când nu ai bani. Fostul guvern a devalizat bugetul ţării şi a lăsat visteria pe minus, cele şase procente din PIB de fapt nici nu erau şase şi nici nu erau din PIB. Erau mai puţine şi erau din fonduri europene adică din bani care, deocamdată, sunt, în mare parte, virtuali.

O altă problemă va fi, pentru sistemul de învăţământ faptul că profesorii de multe ori sunt foarte greu de convins de unele lucruri pe care le neagă în pofida evidenţei. De fapt nu din neştiinţă ci din cauza minciunilor electorale ale tuturor partidelor. Unii spun că economia duduie, alţii că nu avem bani etc. În situaţia asta e normal ca profesorii să fie debusolaţi şi să nu mai înţeleagă nimica. Nu e vorba numai de profesori. De fapt orice om care munceşte cinstit şi care câştigă un salariu de nimic este nemulţumit şi debusolat când i se promite că va primi mai mulţi bani şi, după aceea se trezeşte că nu se mai poate în ciuda speranţelor pe care şi le-a făcut şi a promisiunilor pe care le-a primit. 

Am fost şi sunt în continuare un susţinător al acestei legi dar atunci când am susţinut-o, şi cănd cei care erau acolo au votat-o nu ştiam nici unii, nici alţii că guvernul de bandiţi Tăriceanu Doi a devalizat bugetul statului.

În aceste condiţii se menţine, pentru cine ştie câtă vreme, întrebarea educaţia încotro?

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Aceasta este noua denumire a Ministerului Educaţiei. Un minister care, din 1989 încoace, şi-a schimbat titulatura de fiecare dată când şi-a schimbat şeful.

Până acuma schimbările erau, mai mult sau mai puţin, variaţiuni pe aceeaşi temă. De obicei adăugarea sau înlăturarea cuvântului cercetare, tineret sau a amâdurora. De data aceasta cineva a venit cu o inovaţie; iar aceasta este chiar cuvântul inovaţie.

Haideţi să vedem ce înseamnă acest cuvânt! Conform DEXonline a inova = a face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi.

Inovaţia, schimbarea, este, aşadar, rezultatul cercetării. Nu se poate schimba, introduce vreo noutate şamd decât în urma unei cercetări. Inovaţia nu poate exista, în termenu reali, decât prin cercetare, ca urmare a acesteia.

De ce a fost atunci nevoie să se introducă şi acest cuvânt în denumirea ministerului cu pricina? Poate pentru că, din nou, a dispărut din titulatură cuvântul tineret?

Crearea unui Minister al Tineretului şi Sportului este o mişcare normală. Educaţia şi cercetarea sunt una iar sportul şi tineretul, alta. Alte probleme, alte nevoi, alte soluţii. Crearea acestui minister este, după cum am spus, un lucru bun deşi în Parlament există în continuare câte o singură comisie de învăţământ, cercetare, tineret şi sport pentru fiecare cameră.

Totuşi de ce oare a simţit cineva nevoia să introducă un nou cuvânt? Veţi spune că am o obsesie şi că mă iau de existenţa unui simplu cuvânt. Da! Aşa este! Numai că există o serie de implicaţii. Pe lângă prostia existenţei cuvântului inovaţie acolo unde nu îi este locul există şi o serie de cheltuieli. Cei care lucrează în sistem ştiu că, de fiecare dată când s-a schimbat titulatura toate instituţiile subordonate ministerului au fost nevoite să-şi schimbe firmele, ştampilele, antetele şi tot ceea ce însemna elemente de identificare. Acuma se va întâmpla la fel.

Şi dacă îmi veţi spune că oricum se schimba prin eliminarea, din nou, a cuvântului tineret datorată înfiinţării, în sfârşit, a unui minister cu specific vă spun că oricum cheltuiala este mare. Din două motive. În primul rând unele instituţii, în special şcoli, ai căror directori au văzut cum se schimbă numele şi care au fost prevăzători, au păstrat firmele şi antetele vechi pe undeva (ştampilele nu au avut voie să le păstreze) aşa că măcar cheltuiala cu realizarea unei firme pe şcoală ar fi fost economisită. În altă ordine de idei cine garantează că guvernul următor nu va renunţa la actuala denumire?

Asta aşa că tot reducem cheltuielile din cauza crizei …