Archive for the 'POLITICA' Category

Din nou despre „Prim ministrul” (Ctrl+V)ictor Ponta

USLSenatorul ex PSD Valer Marian continuă seria dezvăluirilor despre haita cocoţată la conducerea ţării. După dezvăluirile, care promite să fie însoţite şi de noi dovezi, privind tentativa de fraudare a referendumului cu care s-a fâsâit lovitura de stat de vara trecută, acuma  îi scrie tovarăşului Ponta a doua scrisoare deschisă cu 22 de întrebări adresate cu ţintă precisă. Întrebări care, indiferent dacă va catadicsi sau nu să răspundă Ponta (şi probabil că nu o va face), sunt suficiente indicii pentru a ne arăta, acă mai era nevoie, pe mâna cui a ajuns guvernarea ţării.

Iată scrisoarea după Gazeta de Satu-Mare:

Cetăţene prim-ministru,

    Având în vedere că sesiunea parlamentară s-a încheiat săptămâna trecută, vă transmit o scrisoare deschisă cu statut de interpelare, urmând să o înregistrez în acest sens la Senat. Am decis ca, prin această scrisoare-interpelare, să vă adresez mai multe întrebări legate de anumite aspecte nebuloase din trecutul şi prezentul dumneavoastră, pe care le voi dezvolta ulterior într-o amplă declaraţie politică intitulată „Victoraş, ai grijă de copii!”, pe care am anunţat-o de altfel. Chiar dacă aspectele mai grave şi interesante din această declaraţie au fost verificate şi răsverificate din mai multe surse, fiind de profesie jurist, inclusiv fost procuror ca şi dumneavoastră, am decis să respect o regulă străveche de drept „Audiatur alter pares” (Ascultă şi cealaltă parte), pe care dumneavoastră nu aţi respectat-o în cazul excluderii mele abuzive din PSD. Consider că după nefastul episod Ceauşescu, românii au dreptul să cunoască părţile mai întunecate din biografia conducătorilor lor.
    Aşadar şi prin urmare, vă solicit să răspundeţi la următoarele întrebări:

1.    Dacă în fragedă tinereţe, respectiv în anii ’90, aţi avut un comportament sadic faţă de tatăl dumneavoastră (menţionat şi de mama dumneavoastră într-o scrisoare publicată în presă), care era imobilizat la pat din cauza unui cancer chinuitor? Dacă, în vara anului 1990, când aveaţi 18 ani, l-aţi bătut bestial pe tatăl dumneavoastră, rupându-i un picior, fapt care i-a agravat starea de sănătate şi i-a grăbit decesul?
2.    Dacă, după acest episod, aţi plecat intempestiv în Franţa, cu o geantă de voiaj, şi dacă aţi locuit în Paris la doamna Nadia Marcu Pandrea, fiica marelui cărturar Petre Pandrea şi nepoata lui Lucreţiu Pătrăşcanu, prietenă a mamei dumneavoastră? Dacă aţi plecat de la aceasta neanunţat, cu două geamantane, şi dacă aţi dormit ulterior prin gări şi prin parcuri? Dacă aţi avut probleme cu poliţia franceză? Dacă aţi lucrat o lună la un restaurant Mc’Donald’s şi pentru ce motive aţi fost dat afară?
3.    Dacă aţi locuit ulterior la un anume Marin Bobeică, ofiţer acoperit al SIE la Paris, cunoscut ca homosexual, şi dacă aţi întreţinut relaţii nefireşti cu acesta?
4.    Dacă, după ce aţi devenit procuror, le-aţi sprijinit pe mama dumneavoastră şi  pe o mătuşă a dumneavoastră, să acapareze în mod fraudulos vila de la Poiana Ţapului (Buşteni), moştenită de doamna Nadia Marcu Pandrea de la familia Pătrăşcanu? 
5.    Dacă este adevărat că, în timp ce eraţi procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aţi soluţionat un singur dosar cu rechizitoriu şi că în acesta s-a pronunţat soluţie de achitare?
6.    Dacă este adevărat că, în anul 1997, în timp ce eraţi procuror, aţi fost racolat în Serviciul de Informaţii Externe (SIE) de către generalul Cornel Biriş şi dacă aţi activat în unitatea deplin conspirată denumită “Umbre” sau H? Dacă aţi fost trimis la specializare antimafia în Italia cu misiunea de a o monitoriza pe Carla del Ponte, fost procuror antimafia, ulterior procuror şef al Tribunalului Penal pentru fosta Iugoslavie?
7.    Dacă este adevărat că, în data de 7 mai 2012, înaintea depunerii jurământului de către primul guvern Ponta, festivitate care a început cu o întârziere de circa 15 minute faţă de ora anunţată , aţi fost invitat de preşedintele Traian Băsescu într-un birou de la Palatul Cotroceni, unde a chemat un aghiotant cu un telefon mobil deschis, pe care vi l-a înmânat şi la care aţi discutat cu ofiţerul de legătură pe care l-aţi avut în timpul misiunii din Italia?
8.    Dacă, în timp ce eraţi şef al Corpului de control al primului ministru Adrian Năstase, aţi încercat de mai multe ori să-l determinaţi pe procurorul Cristian Panait, care v-a fost coleg şi prieten, să-l aresteze pe procurorul Alexandru Lele de la Parchetul Judeţean Bihor, “vinovat” pentru că l-a arestat, pentru contrabandă  cu produse petroliere, pe fiul prefectului judeţului Bihor, Adrian Tarău, cunoscut sponsor local al PSD? Dacă aţi contribuit la sinuciderea procurorului Panait? Cum vă explicaţi că mătuşa la care acesta locuia a afirmat că ultimele sale cuvinte, înainte de a se arunca în gol de pe clădire, au fost “Câinele Ponta m-a ucis”?
9.    Dacă aţi participat la orgii sexuale la Hotelul Ana din Târgu Jiu, proprietatea prietenului dumneavoastră Călin Lemnaru, şi la Hotelul Rin Gran Hotel din Bucureşti, proprietatea prietenului dumneavoastră Robert Negoiţă?
10.    Care sunt motivele divorţului de prima soţie? De ce actualul socru Ilie Sârbu n-a acceptat timp de doi ani căsătoria dvs cu fiica sa Daciana?
11.    Dacă la Târgu Jiu aţi întreţinut relaţii sexuale extraconjugale, în mod repetat, într-un apartament dintr-un bloc situat lângă Hotelul Ana, proprietatea aceluiaşi amic Călin Lemnaru, cu o membră PSD (cu iniţialele I.V.) pe care aţi promovat-o anul trecut viceprimar al municipiului Târgu Jiu? Ştiţi că aţi fost monitorizat în legătură cu această relaţie de serviciul secret al Ministerului Administraţiei şi Internelor (DGIPI)? Dacă nu ştiţi, întrebaţi-l pe actualul şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Gorj, Viorel Salvador Caragea, care era atunci şeful SIPI Gorj?
12.    Dacă în acelaşi apartament aţi întreţinut relaţii sexuale extraconjugale, în mod repetat, cu o prostituată minoră de lux, ai cărei părinţi au formulat plângere penală împotriva dumneavoastră pentru infracţiunea de relaţii sexuale cu minore? Dacă ştiţi că aţi fost monitorizat de SRI în legătură cu relaţiile sexuale cu prostituata minoră? Dacă nu ştiţi, întrebaţi-l pe colonelul Cătălin Peptan, şeful Direcţiei Judeţene Gorj a SRI  în perioada respectivă? Dacă i-aţi solicitat naşului dumneavoastră George Maior, directorul SRI, să blocheze acest dosar?
13.    Dacă, în calitate de deputat de Gorj, aţi intermediat încheierea unui contract bănos între Complexul Energetic Turceni şi cabinetul de avocatură al prietenului dumneavoastră Dan Şova, la care eraţi asociat? Care a fost valoarea totală a acestui contract?
14.    Dacă, împreună cu amicul Dan Şova, i-aţi solicitat şi aţi primit de la actualul preşedinte al Organizaţiei judeţene PSD şi al Consiliului Judeţean Timiş, Titu Bojin, pe-atunci directorul Direcţiei Regionale Banat Apele Române, suma de 50.000 de euro pentru a-l apăra pe fiul său vitreg într-un proces penal la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, promiţându-i că veţi rezolva cu preşedintele completului de judecată? Fiind chestionat ulterior, judecătorul în cauză a afirmat că nu aţi făcut niciun demers în acest sens.
15.    De ce nu recunoaşteţi plagiatul la lucrarea de doctorat “Curtea Penală Internaţională”? Întâmplător, profesorii de drept care v-au absolvit, Dumitru Diaconu de la Universitatea din Piteşti şi Gheorghiţă Mateuţ de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, mi-au fost colegi de facultate şi-mi sunt prieteni, astfel că ştiu adevărul. Aveţi demnitate, recunoaşteţi furtul şi demisionaţi!
16.    Dacă este adevărat că, cu o săptămână înaintea referendumului pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu din 29 iulie 2012, împreună cu secretarul general Liviu Dragnea, le-aţi solicitat liderilor judeţeni ai PSD să discute cu preşedinţii de secţii de votare să raporteze la orele stabilite o prezenţă mai mare cu 25 de persoane decât cea reală, pentru a asigura astfel cvorumul de prezenţă la vot? Cum se traduce penal acest fapt? Dacă l-aţi menţionat în autodenunţul depus anul trecut la DNA, după începerea urmăririi penale împotriva lui Liviu Dragnea pentru instigare la fraudarea referendumului? Nu este prea târziu să recunoaşteţi şi să demisionaţi!
17.    Dacă şi cu ce aţi fost şi sunteţi şantajat de preşedintele Traian Băsescu? Care este motivaţia reală a pactului de coabitare încheiat cu acesta?
18.    Cine v-a impus s-o numiţi pe Laura Codruţa Kovesi, fostul procuror general al României, în funcţia de procuror şef al DNA? Cumva, un fost ambasador al SUA la Bucureşti, pe care Kovesi l-a ajutat scăpându-l de răspundere penală pe fiul său minor, autorul real al accidentării mortale a chitaristului Teo Peter de la Compact?
19.    De ce v-aţi schimbat poziţia în problema exploatării gazelor de şist din România de către corporaţia americană Chevron? 
20.    De ce v-aţi schimbat poziţia şi v-aţi exprimat toleranţa faţă de căsătoriile între persoane de acelaşi sex?
21.    De ce v-aţi schimbat poziţia în privinţa statului Kosovo, recomandând recunoaşterea independenţei acestuia de către România?
22.    Dacă aţi încheiat o înţelegere cu preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, privind permisivitatea arborării steagului secuiesc şi lărgirea autonomiei maghiarilor din aşa-zisul Ţinut Secuiesc?

    În rest, nu-mi mai inspiraţi niciun respect şi în niciun caz vreo frică.

            Satu Mare                                 Senator
            1.07.2013              Valer Marian

 

Credeţi că mai e nevoie de comentarii?!? Vă las pe voi să le faceţi

 

Respect! ®

… And Justice for all

imagesMinistrul Transporturilor, bişniţarul Relu Fenechiu, a fost, în sfârşit condamnat. 5 ani este destul de puţin dar este un început şi, cu puţin noroc, la recurs mai ia câţiva. Nu e rău că Justiţia începe să-şi facă treaba fără a ţine cont că un personaj este cu cine ştie ce funcţie.

Rău este că bişniţarul a fost lăsat în funcţie până acum. Că a fost lăsat să-şi dea demisia după ce a fost condamnat şi că nu a fost demis în momentul în care a început urmărirea penală. Şi tot rău este că, în continuare este lăsat să facă parte din Parlament şi din conducerea PNL.

Sigur! Lucrurile nu trebuie să ne mire atâta timp cât Guvernul e condus de un personaj care e acuzat de plagiat (citeşte furt) şi bănuit – unii spun că au şi dovezi – că a ucis un om. Aşadar nu e nimic anormal pentru el să lase un ministru penal  în Guvern. Corb la corb nu-şi scoate ochii …

De asemenea nu e nefiresc să nu excludă un membru condamnat cu executare un Parlament care a organizat o lovitură de stat, eşuată ce e drept, din fericire, în vara anului 2013.

Despre PNL nu mai are rost să mai vorbim pentru că cei care s-au impus la conducerea acestuia l-au dus de mult în mocirlă. Numele Brătienilor şi al marilor părinţi fondatori ai liberalismului românesc sunt de ani buni târâte în noroi de gaşca din fruntea PNL aşa că ce dacă face parte din conducerea acestui partid şi un condamnat penal?

Nu trebuie să ne mire dar trebuie să ne îngrijoreze! Trebuie să ne îngrijoreze pentru că, totuşi, o ţară nu se poate să fie condusă de borfaşi!! Nu trebuie lăsat să se întâmple aşa ceva!!

Chiar dacă Relu Fenechiu face acuma pe onestul şi pe preocupatul de soarta ministerului. „Nu puteam să-mi dau demisia fără să stau de vorbă cu primul ministru şi să-i spun situaţia de la minister” a spus condamnatul. Ei, aş! L-a apucat grija de minister. Chiar dacă face pe onestul şi pe preocupatul, după cum spuneam,  nu trebuie să uităm că el nu este decât unul dintre reprezentanţii mafiei intrată iniţial pe uşa din dos la guvernare de frică să nu fie pedepsită.

De ce le e frică nu scapă se pare. Nici Năstase, nici Jiji, nici bişniţarul Fenechiu. Şi mai sunt şi alţii.

images (1)

   Hoţul (şi ucigaşul?) Ponta, turnătorul şi estorcatorul Felix şi mulţi alţii. După cum spunea preşedintele Băsescu: pentru puciul  din vara trecută trebuie să plătească cineva. Până li se aduce ăstora nota de plată trebuie, însă, să avem noi grijă pe cine trimitem la Strasbourg, mai ales că a existat şi cazul Severin.

Şi să avem grijă pe cine trimitem la Cotroceni, mai ales că a existat eisodul Căcărău …

Respect! ®

PROTOCOLUL DE COLABORARE INSTITUŢIONALĂ ÎNTRE PREŞEDINTELE ROMÂNIEI ŞI PRIMUL-MINISTRU AL GUVERNULUI

A fost semnat un protocol de colaborare între preşedinte şi prim-ministru prin care cei doi se angajază să colaboreze şi să nu se mai înjure.

E bine dacă ne gândim că este necesară coabitarea şi colaborarea între cele două instituţii.

E rău dacă ne gândim că a fost nevoie de un act scris care să suplinească lipsa de bun simţ şi de minimă politeţe.

Să vedem ce iese de aici …

PROTOCOL DE COLABORARE INSTITUTIONALA Intre Presedintele Romaniei si Primul-Ministru al Guvernului

CAVALERUL IANCU DE FLONDOR

Iancu FlondorAm copiat din Wikipedia un articol despre Iancu Flondor. Unul dintre cei mai importanţi actori ai Marii Uniri din 1918. A fost cel care a realizat, practic, unirea Bucovinei cu România.

Întrebarea este unde e Bucovina? Aia care „s’a unit pe vecie” în 1918 cu România. Am Serbat astăzi România mare creată de Majestatea Sa Regele Ferdinand I al României. Unde e România Mare? Unde e monarhia?!  Le-am uitat. Le-a confiscat Voiculescu şi antenele lui…

Spre deosebire de alţii eu am marcat citatul, nu cu ghilimele, ci cu litere cursive.

Membru al familiei nobiliare Flondor, Iancu cavaler de Flondor s-a născut la data de 3 august 1865 în orașul Storojineţ (pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, astăzi în Ucraina) în familia boierului român Gheorghe cavaler de Flondor (1828-1892). Tatăl lui Iancu Flondor, Gheorghe cavaler de Flondor, era fiul lui Nicolai cavaler de Flondor, născut în Milie (1795-1864) și căsătorit în Storojineț cu Ecaterina von Cârste, fiică a lui Teodor cavaler de Cârste și a Smarandei. Mama sa, Isabella născută von Dobrowolski de Buchenthal, provenea din Rogojești. Iancu Flondor este descendentul unei vechi familii boiereşti, care a deținut dregătorii și a avut moșii în Ţara de Sus a Moldovei (Bucovina). A fost căsătorit cu Elena de Zotta (la 11 februarie 1899) și a avut trei copii, Șerban (n.1900), Neagoe (n.1901) și Mircea (n.1903). O genealogie a familiei Flondor a fost elaborată de Sever Zotta, director al Arhivelor Statului din Iași și publicată în anul 1933 În Arhivele Statului, București, fond Iancu Flondor se găsesc diploma de absolvire a Universității din Cernăuți și cea de doctor în Drept a celei din Viena, brevetul de locotenent de rezervă al armatei austriece (1887), brevetul „Crucea comemorativă a războiului din 1916-1918”, brevetul Coroana României cu „Marea cruce”, acordat de regele Ferdinand I (1918) etc. Trebuie precizat că în Arhivele Naționale ale României, București, fondul personal Iancu Flondor conține 77 dosare, unde se găsesc documente originale, adrese, scrisori referitoare la familia Flondor, pe de o parte, și la viața Bucovinei de dinainte și de după Unirea din 1918, pe de altă parte.

După absolvirea studiilor secundare la Liceul German din Cernăuţi (K.u.K. Ober-Gymnasiums in Czernowitz) (unde studiase şi Mihai Eminescu) cu diplomă de bacalaureat (în 1884), a studiat la Facultatea de Drept a Universității din Viena. A obținut titlul științific de Doctor în Drept la Universitatea din Viena.

În anul 1892, murindu-i tatăl, se stabilește la moșia sa de la Storojineț. Se dedică activității politice, devenind un lider politic al românilor din Bucovina și militând pentru unirea naţională a tuturor românilor.

Iancu Flondor s-a implicat în viaţa politică a Bucovinei încă de la sfârșitul anilor ’80 ai secolului al XIX-lea, făcând parte din gruparea politică a „tinerilor” români, alături de George Popovici, Grigore Filimon, Florea Lupu ș.a. Această grupare a acționat în paralel cu organizațiile politice oficiale, nefiind acceptați în rândul elitei politice românești o anumită perioadă. În timpul conflictului românilor cu guvernatorul Pace din anii 1891-1892, „tinerii” au fost cooptați în comitetul electoral de către „bătrânii” lideri politici care se vedeau amenințați cu pierderea pozițiilor în Dieta Bucovinei.

Materalizarea acestei colaborări s-a realizat prin organizarea unei mari adunări politice a românilor în Cernăuți, la 7 martie 1892, care a decis coagularea tuturor forțelor politice românești într-un partid național unit, reprezentat prin societatea politică «Concordia». Această dată este considerată de către istoriografi drept moment al creării Partidului Național Român din Bucovina. Structura respectivă urma să se întemeieze pe programul publicat cu un an mai devreme în paginile „Gazetei Bucovinei”. Deși tinerii s-au implicat activ în campania electorală, reprezentanții „bătrânilor” au obținut majoritatea mandatelor încredințate românilor, acest fapt conducând la perpetuarea atitudinii moderate în rândul clasei politice conducătoare românești. Tinerii s-au declarat nemulțumiți și au început să-i acuze pe membrii Dietei și ai Comitetului Țării de faptul că nu foloseau limba română în aceste foruri, preferând germana și că nu serveau românismul în măsura dictată de imperativele epocii.

În anul 1897, gruparea „tinerilor”, nemulțumiți de politica promovată de elita tradițională, de absența unor acțiuni ferme și de accentuarea disensiunilor între membrii conducerii societății „Concordia” și unii deputați ai Dietei și Parlamentului imperial, în frunte cu Iancu Flondor și juristul Gheorghe Popovici, s-a constituit într-un comitet cu scopul de a contribui la structurarea unui partid național puternic. Noua formațiune politică formată (denumită ulterior Partidul Poporal Național Român sau Partidul Național Radical Român) a încercat să preia conducerea Partidului Național Român din Bucovina. Organul de presă al partidului a devenit ziarul „Patria” (1897-1900), editat de bănăţeanul Valeriu Branişte.

Tânăra generație susținea un radicalism în viața politică și în atitudinea față de administrația Bucovinei, dorind spre deosebire de conservatori, să emancipeze masele românești (țărani, meseriași, intelectuali din lumea satelor și din orașe), conștientizând necesitatea formării unui suport social pentru derularea luptei contra tendințelor ce aduceau prejudicii întregii națiuni.

În august 1898, după retragerea lui Victor baron (1880) de Stârcea din viața politică, în fruntea Partidului Național Român a fost ales Ioan Lupul, căpitanul țării, iar liderii „tinerilor”, Iancu Flondor și Modest Grigorcea au devenit vicepreședinți. În toamna anului 1898 Iancu Flondor a fost ales în Dieta Bucovinei, cu unanimitate de voturi, din partea Colegiului II al marilor proprietari. Cu prilejul inaugurării sesiunii Dietei Bucovinei la 28 decembrie 1898, Iancu Flondor a afirmat că va lupta pentru promovarea dreptului autohtonilor la utilizarea limbii materne: Voi lucra totdeauna într-acolo ca limba noastră să domineze nu numai în cameră, ci să fie întrebuințată și în actele oficiului”.

În urma manevrelor autorităților austriece, în martie 1900, o parte din membrii partidului pactizează cu oficialitățile bucovinene, motiv pentru care Flondor demisionează din partid în același an. Împreună cu Gheorghe Popovici şi Ioan Ţurcan, întemeiază Partidul Naţional Poporal, având ca organ de presă „Deșteptarea”. Președinte al noului partid a fost ales Gheorghe Popovici, iar Iancu Flondor a fost desemnat președinte al Comitetului Central al partidului, devenind șef al formațiunii după plecarea lui Gheorghe Popovici în România, în anul 1901.

În ianuarie 1902, PNR se distanțează de politica guvernatorului Friedrich von Bourguignon Freiherr von Baumberg (1897-1903) și astfel, în iunie 1902, are loc împăcarea și unificarea celor două partide sub denumirea de Partidul Național Român, sub conducerea lui Iancu Flondor.

Cu toate acestea, în iunie 1904 are loc o nouă dizidență, alături de democrații lui Aurel Onciul, părăsește partidul și gruparea conservatorilor, care se temeau să nu li se aplice eticheta de iredentism pe care o purta Flondor. La data de 17 iunie 1904, Iancu Flondor demisionează definitiv din partid.

Forțele politice, regrupate din nou în 1908 în cadrul Partidului Creştin Social Român din Bucovina, apelează tot la Iancu Flondor, acesta fiind ales ca președinte în lipsă la 19 octombrie 1908. Ca urmare a acordului intervenit între democrații lui Aurel Oncil și naționali, în ianuarie 1909, PCSR din Bucovina și-a schimbat numele în Partidul Român, păstrându-și statutul și organizarea, iar conducerea partidului a devenit comitet național.

La 7 februarie 1909, Iancu Flondor reintră în viața politică ca șef al Partidului Român, avându-i ca vicepreședinți pe Aurel Onciul, Zaharie Percec şi Mihai Boca. Noua conducere a reluat programul său de la sfârșitul secolului al XIX-lea, urmărind antrenarea țărănimii române din Bucovina în lupta politică. În aprilie 1909 Iancu Flondor a pornit în fruntea a 600 țărani din satele Mahala, Ostrița și Buda, pentru a cere baronului Regner-Bleyleben, guvernatorul Bucovinei, anularea contractului de arendă încheiat de Fondul Religionar Ortodox cu Stammler, pentru moșiile din Mahala.

Cu toate acestea, în preajma campaniei electorale pentru Parlament și pentru Dieta Bucovinei din 1911, cele trei grupări ale Partidului au intrat în disputa pentru distribuirea mandatelor. Din cauza divergențelor interne apărute, Iancu Flondor a demisionat din nou, în noiembrie 1910, refuzând să mai revină în fruntea partidului, în pofida rugăminților membrilor de frunte ai partidului. El s-a retras din nou la Storojineț, mulțumindu-se, în toată această perioadă, cu postura de sfătuitor al oamenilor politici români din Bucovina și sprijinitor al mitropolitului Vladimir de Repta, în chestiunile privitoare la păstrarea caracterului românesc al Mitropoliei Bucovinei.

Odată cu izbucnirea primului război mondial și deși era amenințat cu eventuale represalii din partea autorităților austriece, Flondor a refuzat să se refugieze în România afirmând că:”Mai am și răspunsuri nu numai față de mine și de familia mea. Eu stau în văzul tuturor. Ceea ce fac are repercusiuni în multe direcții. De aceea nu pot face ce mi-ar plăcea sau ar fi interesul meu imediat și personal. Trebuie să mă gândesc și la alții și la viitor” .

În perioada primului război mondial, Iancu Flondor și-a pierdut, în urma unui incendiu, conacul și întregul utilaj agricol. El a intervenit pe lângă comandantul rus, generalul Brussilov, în interesul populației bucovinene, lipsită de alimentele de bază și de posibilitatea de a se aproviziona și mereu amenințată cu deportări și cu rechiziții ale bunurilor. În anul 1917, Iancu Flondor a fost acuzat de către guvernul austriac de înaltă trădare și a scăpat cu viață numai datorită intervenției parlamentarilor români din Viena.

În toamna anului 1918, revine în fruntea mișcării de eliberare națională a românilor din Bucovina și cere guvernatorului austriac să predea românilor prerogativele puterii. La 27 octombrie 1918, prezidează Adunarea Constituantă care votează Unirea Bucovinei cu România. La 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, întrunit în Sala Sinodală din Palatul Mitropolitan din Cernăuți, sub președinția dr.Iancu Flondor, a adoptat prin vot moțiunea Unirii Bucovinei cu Regatul României, prin care s-a hotărît „Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare pînă la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul României”. Documentul original al Proclamației din 15/28 noiembrie 1918 de Unire a Bucovinei cu Regatul României se găsește în Fondul personal Iancu Flondor din Arhivele Naționale ale României.Tot în acest fond personal este inclusă adresa Președintelui Congresului general al Bucovinei către primul-ministru al Guvernului României, prin care i se aduce la cunoștință hotărârea luată în Sala Sinodală din Cernăuți. Moțiunea de Unire a fost adoptată cu unanimitate de voturi. La Congresul General al Bucovinei (inclusiv la votarea moțiunii de Unire) au participat 74 membri ai Consiliului Național Român, 7 delegați germani, 6 delegați polonezi și 13 delegați din comunele ucrainene. Iancu Flondor este ales ca președinte al Consiliului Național Român și devine primul șef al guvernului român în Bucovina. Cu acest prilej, el declară: „Sunt gata să jertfesc totul pentru înfăptuirea voinței poporului român din Bucovina”. La 31 decembrie 1919 apare Decretul-lege privitor la unirea Bucovinei cu România, având următorul cuprins: „Bucovina, în cuprinsul granițelor sale istorice este și rămâne de-a pururi unită cu Regatul României.” Semna Regele Ferdinand I și Ion I.C.Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri și ministru al afacerilor externe. Tratatul de pace cu Austria, semnat la Saint-Germain-en-Laye (Franța) la 10 decembrie 1919, preciza că Austria renunță la fostul Ducat al Bucovinei în favoarea României.

În iarna lui 1918 a intrat în conflict cu rivalul său Aurel Onciul asupra viitorului politic al Bucovinei, dispută ce a dus, în noiembrie, la un apel al lui Flondor pentru intervenția armatei române în ceea ce devenise o Bucovină haotică. La data de 28 noiembrie 1819, Congresul General al Bucovinei consfințește revenirea acesteia la Patria Mamă.

La data de 18 decembrie 1918, Iancu Flondor este numit în funcția de ministru secretar de stat, fără portofoliu, însărcinat cu administrarea Bucovinei în Guvernul Ion I.C: Brătianu. În această calitate, el a pus bazele noii administrații românești în Bucovina: a introdus limba română în învățământ (fiind înființate școli românești la Cernăuți, Românești, Siret, Călinești), în administrație, justiție etc.; a angajat funcționari din rândul autohtonilor; a militat pentru recuperarea depozitelor din băncile austriece; a sprijinit presa românească; a promovat democratizarea vieții publice și a pledat în favoarea intereselor țăranilor în cadrul elaborării proiectului de reformă agrară ș.a. Numeroase documente din Fondul personal Iancu Flondor din Arhivele Naționale ale României evidențiază ampla activitate a lui Iancu Flondor pe plan economico-financiar, ca ministru pentru administrarea Bucovinei. Dintre acestea, trebuie menționate memoriile lui Iancu Flondor către Ministerul de Finanțe, prin care solicită susținerea financiară a economiei Bucovinei printr-un împrumut intern, pe bază de bonuri de tezaur, proiectul de lege asupra colonizării zonelor cu populație rară, care prevedea ca cei nou veniți să aibă vîrsta de cel mult 45 de ani, să fi satisfăcut serviciul militar, să fie căsătoriți, cu copii, să se ocupe de agricultură, să posede inventar agricol necesar cultivării lotului.

De asemenea, în anul 1919, când se dezbătea intens problema organizării administrative a statului român, gruparea lui Iancu Flondor a propus la 24 aprilie 1919, prin Programul românilor bucovineni, să se înființeze în „nordul țării, dincoace de Carpați, un centru propriu administrativ”. Această regiune urma să cuprindă Bucovina, Ținutul Hotinului și o parte a Vechiului Regat. „Înființarea lui ar schimba repede fizionomia etnică din această parte, garantând siguranța și contribuind la înflorirea statului”, afirma el atunci.

Un alt aspect ignorat de către succesorii săi la cârma administrației bucovinene a constat în prevenirea nemulțumirilor populației și în asigurarea unei integrări profunde, dar fără tensiuni, a minorităților în cadrul României Mari. Într-un raport din 2 aprilie 1919 către Regele Ferdinand I, Iancu Flondor spunea: „În această situație mi-am zis că pe lângă servirea credincioasă a cauzei comune a neamului trebuie să evit tot ce s-ar resimți de populația neromânească ca o nedreptate prin măsuri pripite și nechibzuite și toate urmările lor s-ar compromite poate ireparabil cauza bună a neamului, precum s-a întâmplat în Basarabia, bântuită și azi de adânci nemulțumiri dăunătoare idealului național”.

Fondul personal Iancu Flondor, mai sus menționat, conține numeroase scrisori adresate lui Iancu Flondor din partea unor personalități ale vremii, cum sunt Grigore Antipa, Ioan Bogdan, George Bogdan-Duică, Matei Eminescu, Alexe Procopovici, Constantin Rădulescu-Motru, Theodor Stefanelli, Gh. Țițeica, Petre Missir, P.P.Negulescu, mareșalul Alexandru Averescu, Sever Zotta, Iuliu Maniu, Ion Nistor, Aurel Onciul, M. Pherekyde, Ion I. C.Brătianu ș.a. De asemenea, în fond sunt incluse o serie de documente care au aparținut Elenei Flondor, soția lui Iancu Flondor, fiului acestora Șerban Flondor, soției lui Șerban, Nadeje (Nadejda) Flondor, născută Știrbei și lui Nicolae (Nicu) Flondor, fratele lui Iancu Flondor.

Iancu Flondor s-a retras din toate funcțiile politice deținute la 15 aprilie 1919, dezamăgit de moravurile politice ce se instaurau. În locul său, este desemnat istoricul Ion Nistor. După spusele proprii, el a demisionat din guvernul României, „atunci când ar fi trebuit să facă jertfe de cinste”, în fața „afacerilor veroase” pe care unii din colegii săi din guvern le făceau în defavoarea Bucovinei și bucovinenilor.

Retras la Storojineț, Iancu Flondor a urmărit îndeaproape evenimentele politice din România, menținând relații strânse cu reprezentanții partidelor aflate în opoziție față de PNL. Era dezamăgit de scandalurile politice, abuzurile guvernanților și luptele politice. În martie 1923, îi scria lui Iuliu Maniu: „Tot timpul am urmărit cu cel mai viu interes acțiunea Dumneavoastră politică în vederea restabilirii dreptății și a legalității vieții politice din România întregită fiind și eu convins că viitorul țării și nației noastre este strâns legat de drept și legalitate, și că visul secular al unei Românii întregite, prospere și puternice nu este realizabil decât numai pe această cale”.

Iancu Flondor a trecut la cele veșnice la data de 19 octombrie 1924 în orașul Cernăuţi. Statul român i-a organizat funeralii naționale, reprezentanții regelui și ai guvernului depunând coroane. A fost înmormântat în cripta familiei de la Storojineț.

Acesta este unul dintre înaintaşii de a cărui amintire şi moştenire ne batem joc. Şi ca dovadă vă întreb din nou:

Unde e Bucovina unită „pe vecie” cu România???

De asemenea vă înteb de câte ori aţi auzit pomenindu-se numele lui Iancu Flondor? Dar de Ion Inculeţ? Dar de Eudoxiu Hzrmuzaki? Dar de Ştefan Ciobanu? Dar de atâţia oameni care chiar au făcut ceva pentru ţara asta? Pentru ca noi să serbăm azi România Mare?

UNDE ESTE ROMÂNIA MARE?!?!?!?!

Roumanie, la lumière vient de l’Est???

Cunoscuta istorică franceză Catherine Durandin, specialistă în istoria recentă, mai cu seamă în istoria comunismului şi a României moderne a scris ieri, pe 1 septembrie, un articol pe http://www.contributors.ro (vă sună cunoscut?). Articolul, scris în limba franceză este reprodus integral mai jos şi face o analiză obiectivă şi pertinentă a situaţiei din România ultimelor luni. Sau o fi un Articol scris la sugestia lui Funeriu sau mai ştiu eu a cui?!?!

Îl redau în original. Dacă va fi nevoie îl voi traduce. Precizez că e citat, aşadar e cu ghilimele, de fapt e cu italice. Intertitlurile aparţin autoarei:

Catherine Durandin

Catherine Durandin

En premier lieu, mes remerciements vont au site contributors.ro qui accepte des interventions en français et un débat entre lecteurs en roumain,  français, anglais…De mon côté, j’avoue être bonne en version  et plus faible en thème en roumain… Ce n’est donc pas par mépris mais par respect pour la langue roumaine que je me permets d’utiliser le français. Et j’ai beaucoup d’estime pour les lecteurs qui prennent le temps de me lire. A mon tour, je lis observations, réactions etc

En second lieu, j’écris en tant qu’analyste et historienne française, et ne prétends pas  atteindre LA VERITE  mais interroger sur des processus, des contrats, des respects de valeurs, qui ont été mis en cause ces dernières semaines. Je crois aussi, comme historienne du temps présent, que l’observation en distance aide à plus de lucidité. En tant que française, j’ai été amenée à m’interroger sur mon histoire, nos stéréotypes, nos réflexes culturels via des analystes américains comme Paxton qui s’est penché sur la France de Vichy ou à des historiens  anglais comme T.  Zeldin qui a su décrypter les passions françaises. J’observe. Point. Parfois, je m’inquiète ! Et n’étant pas une femme politique ni une intellectuelle « stipendiée » par un parti, j’écris  et je réagis avec liberté.

Il serait tout de même correct qu’une certaine presse roumaine cesse de faire croire à ses lecteurs que les écrivains et universitaires étrangers qui se sont inquiétés des mesures d’investissement du pouvoir par le tandem Ponta/ Antonescu  au mépris de la loi bénéficient de subsides en millions de lei de la part du PDL. A moins de prouver ces financements !

Il serrait correct que ces mêmes quotidiens comprennent   en dépit de leur militantisme que l’USL n’a pas le monopole du BIEN et du JUSTE et que d’autres partis et d’autres alliances peuvent, aussi, se soucier avec sérieux de l’avenir de la Roumanie. Cela, d’autant plus que cette alliance USL associe des PSD et des Libéraux dont nous avons cru que l’histoire, l’idéologie, et les projets sont tout à fait différents ! Combien de membres du PSD ont – ils connu eux ou leurs parents les prisons communistes, ou vécu l’expérience du canal ? La liste serait intéressante !!!

Que la lumière vienne de l’Est en Roumanie ! Quelle surprise ou quel retour en arrière !

Au  tout début  des  années 1990, la Faculté d’Histoire de Bucarest a organisé un séminaire de réflexion critique portant sur les stéréotypes et les manipulations de la propagande communiste. Lucian Boia et d’autres historiens mettaient  en œuvre une relecture  des manipulations du langage totalitaire/nationaliste communiste. Il y eut des textes magnifiques ! L’un d’eux portait sur la propagande «  La lumière qui vient de l’Est » …. Ces séminaires et leurs résultats ont été publiés  en un  nombre d’exemplaires réduit … mais ont atteint l’Institut National des Langues et Civilisations Orientales où je suis professeur à Paris : j’ai acheté cette publication à  la boutique de la Faculté d’Histoire en 1993.

Je me permets de préciser  un «  détail » : avant 1989, les ouvrages  de propagande – par exemple les écrits sur  l’ethnogenèse du peuple roumain-  nous étaient offerts et distribués à l’Institut des Langues Orientales  à Paris par les services de l’ambassade de Roumanie ! Nous avons travaillé sur ces textes comme sur des cas d’école !

Ces relectures de la propagande communiste – la Lumière qui vient de l’Est- ont depuis plus de 20 ans circulé largement : revues, ouvrages, émissions de TV, séminaires et en 2006, sous la présidence de T. Băsescu  a eu lieu la  condamnation des crimes du communisme !  Décidément, la lumière n’était pas venue de l’Est…

Est / Ouest : quel sens ?

Je n’ose pas imaginer que, d’un pays européen membre de l’UE, allié des Etats-Unis et membre actif de l’OTAN, émane un langage de retour à la guerre froide !  L’Est russe c’est aujourd’hui Poutine président, les journalistes d’opposition poursuivis et parfois liquidés, ce sont trois gamines un peu trop insolentes, les Pussy Riots, jugées et internées pour trois ans de camp ! En France Serge Gainsbourg a, il y a longtemps, chanté une Marseillaise insultante sans être arrêté ! Ceux qui ne supportaient pas cette audace se sont contentés de crier et puis ils ont fermé leur radio quand Gainsbourg chantait….

Qui pourrait imaginer que les électeurs roumains souhaitent la mise en place d’un régime de type Poutine à Bucarest ??? Il est vrai qu’il est l’un des hommes les plus riches du monde….

Alors si l’Est n’est pas un modèle, n’est pas un pôle d’attraction, pourquoi l’Ouest serait- il un épouvantail ???

Rien de magique à l’Ouest en crise ! Mais la quête d’un équilibre des institutions, la quête d’une sortie de récession économique,  la quête d’une lutte contre les discriminations… Le respect, au mieux, de l’alternance politique qui, parfois, suppose sur de courts termes, des phases de cohabitation, c’est-à-dire de négociations…Qui sont difficiles.

Quant à l’UE qui s’est construite sur une exigence de paix – souvent contre les mémoires blessées par la guerre –  des populations qui y sont engagées, pourquoi l’USL en fait –elle une caricature ? Il y aurait quelques chefs odieux, de Barroso, à Reding en passant par cette pauvre Ashton qui s’exprime peu, quelques chefs déterminés à humilier le partenaire roumain, membre de l’UE ?  Quelques petits tyrans européens- dont politiciens de l’USL, journalistes et analystes politiques connaissent parfaitement la nature de la mission et les fonctions, auraient décidé – et pour quelle raison ???- de traiter la Roumanie comme une colonie !

Cette caricature est faible, sinon tragique : la Roumanie a ses propres députés au Parlement européen dont la voix  vaut ce que valent toutes les voix des pays membres.  Il n’y a pas de diktat de mini tyrans européens hostiles – et pourquoi encore – à l’adresse de Bucarest ! Si la population roumaine décline, ce qui est le cas pour la Bulgarie aussi, l’UE en porte  t-elle la responsabilité ?  Moins de citoyens roumains signifie moins de députés à Bruxelles !

Cette logique de représentation au Parlement en fonction de la population ne relève pas d’une politique de communication, mais de la vie tout simplement…De la tendance démographique…

Un écrivain étranger et historien n’a aucun conseil à donner. Mais l’ observation des faits et l’analyse des dérives du langage sont de son ressort…Car nous parlons tous à Bruxelles !!!

Que l’hostilité émane de l’Ouest et que la lumière soit à l’Est perturbe une historienne française, européenne, occidentale, libre de sa parole et non «  stipendiée ».

Il y a une jolie chanson française de Barbara qui dit, «  Dis, tout le temps perdu ne se rattrape pas ». A méditer.

Il y eut donc un excellent séminaire de déconstruction de la propagande communiste élémentaire à la Faculté d’Histoire de Bucarest … dès 1990/1991 …. qui fut suivi de nombreuses et nombreuses réflexions  pour aboutir à la condamnation des crimes du communisme sous la présidence Băsescu.

Mais en 2012, la lumière de l’Est nous revient en plein visage, via media, discours du tandem Crin et Ponta, Iliescu etc…

Ouest coupable !

Depuis la mise en place du gouvernement Ponta et durant la présidence intérimaire Antonescu, les attaques contre l’Ouest, Etats-Unis et UE n’ont cessé, attaques globales mais avec des nuances.

Cine are cu ce, să reflecteze.

Dacă va fi nevoie, voi traduce!

Respect!! ®

ROMÂNIA A ÎNVINS!!

Preşedintele cu Flacăra Democraţiei

Curtea Constituţională a României a invalidat ieri, aşa cum era şi normal, referendumul organizat pentru demiterea preşedintelui României.

Spun că era normal pentru că această instituţie este creată pentru a veghea la respectarea regulilor jocului şi, bineînţeles, pentru a le respecta ea însăşi.

Regula jocului este că acest referendum ar fi fost valabil daca s-ar fi prezentat la urne 50%+1 din cei 18.292.514 înscrişi la vremea respectivă pe liste, adică 9.146.258 cetăţeni.

Aşa cum este normal, trebuie luate în calcul listele cu care s-a început referendumul indiferent dacă erau actualizate sau nu. Guvernul USL nu avea decât să le actualizeze înainte şi după aceea să declanşeze toată mascarada suspendării preşedintelui (poate căutau mai bine după nişte motive reale care să îi îndreptăţească la acest gest).

Useliştii erau, însă, tare grăbiţi aşa că nu s-au gândit la toate. Acuma încearcă să dreagă busuiocul evident în mod ilegal. Listele permanente nu sunt, de fapt, permanente măcar dacă ţinem cont de faptul că zilnic cineva moare şi altcineva devine major.

Pornind de la acest adevăr, USL a încearcat să mearga până la extrem, trecând departe de limitele legii, în tentativa de a forţa  Curtea Constituţională să admită că listele electorale permanente trebuie înlocuite cu o estimare a numărului de votanți bazată pe datele recensământului şi cu alte date ale Ministerului de Interne.

Problema este că, prin acest gest, USL dorește ca dintr-o trăsătură de condei să retragă arbitrar dreptul de vot unor cetățeni, fără a avea vreo dovadă că aceștia ar fi decedați sau decăzuți din drepturi.

La fiecare scrutin, listele electorale permanente sunt extrase, de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administrației și Internelor, din Registrul Național pentru Evidența Persoanelor și comunicate Biroului Electoral Central și primăriilor.

Sursa acestor date este aşadar Registrul Național pentru Evidența Persoanelor. Cetățenii români sunt introduși sau radiați din Registru după reguli foarte stricte. Intrarea în baza de date se face la naștere sau la dobândirea cetățeniei, iar ieșirea la deces, la renunțare sau la pierderea cetățeniei. Numărul celor ce dobândesc cetățenia pe parcursul vieții este nesemnificativ raportat la numărul total de cetățeni. Pentru cei ce au dobândit cetățenia prin naștere, singurele căi de ieșire din Registrul Național sunt decesul sau renunțarea benevolă la cetățenie, conform articolului 5, alineatului (2) din Constituție care spune că: Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere. Aceste situații trebuie dovedite prin documente juridice (certificat de deces, declarație de renunțare) în absența cărora nimeni nu poate fi scos din Registrul Național.

Articolul 36 din Constituție ne precizează cât se poate de clar cine are drept de vot: (1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

Şi situațiile de la punctul (2) trebuie în mod obligatoriu probate prin documente legale.

Mai pe româneşte, Direcția pentru Evidența Persoanelor îi extrage din lista tuturor cetățenilor români pe cei care au împlinit vârsta de 18 ani și care nu sunt în situație de pierdere a drepturilor electorale.

Dar USL ţine cont de baza de date a a Institutului Național de Statistică (INS), rezultată în urma recensământului. Acest institut nu se bazează, însă, pe documente justificative, ci pe declarațiile cetățenilor. De asemeena INS nu numără cetățenii, ci populația stabilă, care sunt două concepte diferite. Un cetățean plecat de mai mult de un an în străinătate nu mai este înregistrat în populația stabilă, dar este în continuare cetățean, conform art. 5 din Constituție, și are toate drepturile, inclusiv cel de vot. Nimeni nu îi poate retrage arbitrar cetățenia și drepturile.

USL susține că prin aplicarea acestei metode un număr de cetățeni, care nu se regăsesc în baza de date a INS ar trebui radiați și din listele electorale permanente. Radierea din Registru îi anulează persoanei calitatea de cetățean. Este vorba despre indivizi și de drepturile acestora. Radierea din Registru se face numai și numai individual, nu colectiv, și numai și numai în baza unor documente legale justificative. Altfel, se săvârșește un abuz grav împotriva drepturilor fundamentale ale persoanei, cea mai gravă încălcare a Constituției, anularea arbitrară a calității de cetățean.

USL continuă astfel politica sa de a comite ilegalităţi şi de a schimba regulile numai şi numai pentru a şi le face favorabile.

Atâta timp cât regulile spun că la vot ar fi trebuit să se prezinte 9.146.258 de cetăţeni şi nu s-au prezentat atâţia referendumul nu este valabil.

Sper că cei raţionali din USL, în măsura în care ei mai există să fi tras învăţăminte din aceste evenimente şi într,adevăr România şi statul de drept să câştige.

În rest propun ca toţi cetăţenii care au fost afectaţi de scăderea leului şi au simţit asta la buzunare să se alăture în demersul de a înainta o plângere împotriva celor vinovaţi că au provocat această criză aruncând preţurile în aer şi care au organizat în aşa hal referendumul încât au aruncat circa două milioane de euro din banii noştri.

Cu ceilalţi rămâne o replică celebră a lui Traian Băescu care a fost, la vremea respectiva, virală pe internet (O postez cu proxima ocazie) şi sper să îi văd şi pe alţii ca în poza de mai jos.

Respect®

CE MAI FACE TOVARĂŞUL (Ctrl+V)ICTOR PONTA?

De când se joacă de-a prim-sinistrul, tovarăşu’ (Ctrl+V)ictor Ponta bloguieşte la fel de mult ca înainte. Mai nou, de când cu scandalul de plagiat care a fost dovedit. Şi de când urlă că i-a înscenat totul Băsescu, de parcă Băsescu ar fi copiat în locul lui. Sau parcă Băsescu putea să îi aducă acuzele dovedite de plagiat şi de falsificare a CVului dacă aceste fapte nu ar fi existat.

De când cu aceste fapte, şi de când au furat puterea în România atât minusculul Titulescu, pentru prieteni Xerox, cât şi primul dormitor al ţării dau prin gropi la fiecare ieşire publică. Mai nou se dau de gol sau îşi exhibă ignoranţa sau neputinţa încercând să îşi ia măsuri de precauţie împotriva a ceea ce cred ei că (le) va face Traian Băsescu. De cele mai multe ori îşi dau astfel arama pe faţă.

Iată o preluare adnotată şi comentată de pe „Blogul lui Ponta” ceea ce este cu roşu sunt comentariile mele

  • Ca mi-am falsificat examenul de admitere la liceu sau diploma de premiant din clasa 1.

Nu m-ar mira să se afle că ai copiat la examenul de admitere… În 1987 toată lumea intra la liceu

  • Ca am violat batrane sau ca am omorat pe cineva…

… NUMELE DE CRISTIAN PANAIT ÎŢI SPUNE CEVA, TOV. PONTA? CA SĂ ÎŢI REÎMPROSPĂTEZI MEMORIA, DEŞI SUNT CONVINS CĂ NU E NEVOIE, ÎŢI MAI SPUN CEVA: DATA DE 10 APRILIE 2002, SAU POATE ÎŢI SPUNE CEVA ADRESA STRADA LOGOFĂT STROICI, NR. 35??

  • Ca nu mi-am platit intretinerea la bloc.

Păi nu, că stai la casă. Deşi fiind discipolul lui Năstase …

  • Ca am un copil din flori (sau poate mai multi).

Aicea nu mă bag. Viaţa privată e … privată

  •  Ca am fost securist (chiar daca aveam 17 ani in 1989) si ca imi turnam colegii care mancau shaorma.

Parcă dacă erai pionier sau utecist nu puteai să torni… Ohoo! câte cazuri au fost…

  • Ca l-am platit pe Francois Hollande sa nu critice guvernul de la Bucuresti.

Păi îl cam critică…

  • Ca am tinut cu Italia in loc sa tin cu Germania, la semifinala de la Euro (de fapt, asta chiar e adevarat!).

Păi normal. Cum să ţii cu nemţii?!?!?. Cu nesimţiţii ăia care te critică. Ce? Votează ei la referendum?!

  • Ca am fost unul dintre cei care au tras in demonstranti in 1989 (vezi mai sus).

Posibil!

  • Ca eu am vandut Flota (chiar nu m-ar mira sa aud asta!).

Flota nu, ţara, în mod clar, evident şi categoric, DA!

  • Ca am facut contabanda cu hamburgeri de la McDonalds cand am lucrat in Franta.

Daca nu aveai bani de xerox …

  • Ca vrem sa vindem Rosia Montana catre cei din PPE, ca sa nu ne mai atace…

Roşia Montană la PPe nu, Ţara la Voiculescu şi la ruşi, DA!

Serios vorbind, sunt curios ce vor mai inventa cei atat de disperati ca nu renuntam in aceasta dorinta de a-l schimba pe Traian Basescu. (Te referi cumva la primitivii ăia de Merkel, Schultz, Dole, Barroso, Reding, Gittenstein şi alţi băsişti nenorociţi? Nu poţi să le restrângi atribuţiile printr-o ordonanţă de urgenţă? Sau şi mai bine, să desfiinţezi Comisia şi Consiliul?) Voi ce credeti?

Noi credem că plagiatul şi falsificarea CVului sunt nişte copilării pe lângă violarea Constituţiei şi UCIDEREA PROCURORULUI PANAIT! Şi mai credem că locul unui criminal ca Ponta este lângă profesorul său Năstase la puşcăria Rahova (sau oricare alta) şi nicidecum la Palatul Victoria!!!!

Respect! ®